Acele lucruri

Astăzi o să vorbesc despre acele lucruri care, deși pare că nu le dăm importanță, pentru noi contează enorm. E ceva ieșit din comun și greșit să ignorăm lipsa acelor lucruri. Fie că vorbim de un simplu mesaj, gest, întrebare, existența unei persoane în viața noastră, ele au un rol important în sufletele noastre. Fiecare gest ieșit din comun poate să ne rănească. Avem așteptări de la oameni, dar uneori în zadar. Oamenii când ne văd la pământ ne spun „O să fii bine”, noi aprobăm, dar ei nu știu că regatul din noi stă să cadă în unele momente în care suntem mai vulnerabili ca o căprioară în ochii unui prădător. Zilnic ducem o luptă cu noi, fără a ne da seama că răspunsul la toate întrebările noastre stă în inima noastră defapt. Nu vrem să ascultăm când oamenii urlă la noi că anumite lucruri ce le facem nu sunt bune pentru noi. Noi oamenii, pentru anumite lucruri suntem în stare să facem orice, fără a ne păsa de consecințe măcar o secundă din viața noastră. Ne-am antrenat mințile și sufletele să tacă și să mascheze tot ceea ce simțim, trecând peste cu o mare indiferență pe care persoanele din jurul nostru o resimt ca un țurțure de gheață-n inimă.

Mințile noastre sunt prinse parcă într-un joc murdar în care minciuna este „hack-ul” care ne salvează și ne dă bonusuri. În creierele noastre sunt schițate anumite lucruri, sunt scrise așteptări, performațe personale, gesturi ce le vrem de la oameni, dar niciodată nu le afișăm. Dacă nu le facem publice lucrurile din creierul nostru, persoanele de lângă noi de unde să știe ceea ce vrem de la ele? Ne bate inima câteodată atât de tare încât trupul ni se frânge, ne urlă inima atât de tare uneori încât oamenii ne spun că e o simfonie a tristeții interioare. Unii oameni, la exterior par ca un castel care arată bine, este neatins de vreo furtună sau război, dar în interiorul pe care doar el îl știe găsești numai ruine.

Vrem atenție, vrem să fim ascultați, vrem să ne afirmăm, dar în întunericul nostru așteptând să ne găsească cineva și să ne întrebe. Vrem să fim fericiți, dar fără a lupta o secundă pentru fericirea noastră, ci așteptând să facă asta altcineva în locul nostru. Vrem ca anumite persoane să rămână în viața noastră cu orice preț, dar de unde să știe asta dacă noi nu îi dovedim asta mereu? Ștergem persoane după listele noastre de prietenie după rețelele de social-media, din telefoanele mobile, dar nu și din suflet. Ele sunt ascunse după uși încuiate de noi, dar dacă cineva ne aduce aminte de ele parcă un fior ne face să vrem, fie și pentru o secundă, să deschidem acea ușă. Mereu trebuie să ne punem pe noi pe primul plan, nu altceva sau pe altcineva. Nu mereu facem asta și ajungem să regretăm anumite lucruri, fapte sau trăiri. În viața asta nu trebuie să avem regrete, indiferent. Trebuie să trăim viața din plin, să fim fericiți orice ar fi. Gândește mereu pozitiv și lucrurile bune vor veni de la sine. Mereu vom fi bântuiți de ideea că nu am putut face mai multe în viață, ne otrăvim mintea cu amintirile legate de anumite sentimente uitate după geamuri sparte acoperite cu o perdea făcută din pânze prost pictate de păianjeni și praf pus din cauza scurgerii timpului și ne alimentăm cu speranța că într-o zi vom primi ajutor de la acel lucru esențial în viața noastră.

Mintea noastră este decât un sanatoriu în care se ascund toate gândurile, trăirile, secretele, sentimentele care ne trimite din când în când câte un flash pentru a ne aminti că nu suntem omul din fața oglinzii, ci mai mult. Nu-ți fie frică să spui ceea ce vrei de la orice și oricine. Așteptările sunt bune, dar să nu depindem de ele. Indiferent de ceea ce vrem, trebuie să avem și planul nostru personal făcut din esența noastră cea mai pură. E trist fără vise în viața reală, dar ele sunt făcute doar pentru subconștientul nostru. Fi propria muză fără a depinde de alți oameni!